Am avut, cică, festivitatea de absolvire miercurea aceasta. Noi încă n-am dat licența și nu am intrat în a doua sesiune, dar e ok, toți s-au pozat cu tocile și cu robele și am ascultat discursuri plictisitoare și dulci, dulci …
Normal că nu sunt șefă de promoție și nici nu vreau să fiu, prin urmare n-am zis discursul. Poate că e mai bine, altfel n-aș fi intrat în examene și probabil nu m-ar mai fi lăsat să termin facultatea. Dar o să-l scriu aici, în caz că impresionează pe cineva.
”Stimați profesori, unii dintre dumneavoastră, dragi colegi, unii dintre voi și desigur părinți,
Vreau să vă spun că nu mă trece absolut nici un sentiment acum la terminarea facultății. Poate entuziasm că am robă și mă simt ca în Harry Potter. Nu simt nimic pentru că nu a însemnat nimic pentru mine.
Facultatea și studenția în zilele noastre sunt un fals. Învățământul superior din România e degeaba. Nu simt că am învățat ceva folositor sau că mi-am legat ”prietenii de viață” în facultate. Când toată lumea tocește și învață pentru sine și notele se iau așa, pe ochi frumoși, bani sau nu iei nota, că poate ai ghinion să lucrezi și vezi Doamne nu ai prezențe. Nu contează că știi materia, contează că nu ai fost acolo să te plictisești la un monolog.
De fapt, mint. Simt, însă doar un dezgust accentuat de câtă teorie ne-a fost băgată în cap, de câtă practică de 2 bani am făcut, total inutilă și nefolositoare, și de câți colegi retardați se plimbă prin facultate fără să aibă vreo treabă cu ceva. Dar ca tot omu, trebuie să terminăm și noi o facultate, că deh …
Dezgust că nu suntem pregătiți pentru viață și habar nu avem ce ne așteaptă dincolo. Dezgust de câte pițipoance și pițiponci efectiv proaste și proști se plimbă prin facultate, de mi se face greață să-i văd sau să-i ascult. Nu mai putem de atâta fancyness, freze gelate și tocuri de 12, pentru că asta contează, în fond, când vii la facultate.
Îmi pare rău pentru profesorii care chiar încearcă să fie altfel și să schimbe ceva, sau să stârnească discuții și să ofere și altceva pe lângă programă. Există și sunt rari, dar vă mulțumesc pentru eforturi.
Încă o dată, pentru colegi și studenții din sală: 10% din voi o să ajungeți, poate, să urcați pe scara muncii, în companii sau corporații, și 5% din voi o să ajungeți antreprenori. Restul o să fiți nima-n drum. Și știți de ce? Pentru că nu aveți nici o abilitate practică sau utilă lumii. Nu știți decât să citiți ziare și să bârfiți despre cutare lucru. Nu discutați concepte, idei, nu citiți, și habar nu aveți ce înseamnă să fiți conștienți de voi sau să țineți o prezentare fără să fiți cu ochii în foaie. Parțial, școala e de vină. Dar final responsabili sunteți voi, pentru că vă doare-n fund de dezvoltarea voastră personală și vreți numai să vină banii, fără să lucrați la asta. Apropo de lucrat, mai lucrați și la vocabular și scris, că româna e grele și dacă aș fi fost profesorul vostru nu v-aș fi trecut pe jumătate din voi la examene pentru simplul fapt că nu știți să scrieți corect.
Mai aveți timp, totuși, să vă treziți. Încă aveți 21, 22 de ani, nu e prea târziu să vă înghită sistemul și să vă facă niște mediocri. Dar depinde de voi dacă vreți să fiți mediocri sau nu. Pentru că dacă vreți, e ok, lumea are nevoie și de voi, să fiți proștii lor. Dar dacă nu, puneți osu’ la treabă și faceți ceva pentru voi. Un pic de ”ingliș, pliz” de asemenea v-ar ajuta.
Nu vă doresc răul, dar vă doresc să vă treziți și să nu mai fiți proști. Nu o să ne vedem peste 10 ani la reuniune pentru simplul fapt că nu îmi pasă de voi și nici de Facultate încât să trec pe-acolo, dar baftă în viață să aveți.
Și pentru voi profesori, nici nu știu cu ce să încep. O să încep cu mulțumiri, da. Vă sunt adânc recunoscătoare că ne-ați îndrumat pe noi, studenții, să găsim la ce suntem buni. Mulțumesc că ne-ați dezvoltat abilități care ne vor ajuta în viață și că ne-ați predat 400 de pagini din cartea de contabilitate, fără măcar să exersăm practic noțiunile învățate într-un program de contabilitate. Chiar apreciez că veniți și ne dictați din foi și la examen ne cereți să reproducem cuvânt cu cuvânt, fără să ne lăsați să ne exprimăm liber ideile.
De asemenea, un alt plus este că veniți să ne impuneți teorii și prelegeri de acum 100 de mii de ani, fără să ne provocați la discuții sau dezbateri pe teme economice ACTUALE. E în regulă să nu urmărim studii de caz, videoclipuri sau materiale înregistrate, experimente și alte cele, pentru că simulăm turism hotelier într-o cameră închisă la etajul X din Facultate. Cu siguranță asta o să ne ajute pe viitor!
Sunt absolut sigură și că cei care nu vin la facultate pentru că lucrează să-și facă un ban să se întrețină, nu merită să fie trecuți dacă știu materia. Cum să vă jignească orgoliul încât să vină la orele dumneavoastră? Așa ceva nu se poate!
Nu în ultimul rând, chiar îmi place că ne lăsați să punem întrebări și că există inițiative de a uni grupurile de studenți și a-i face să învețe mai mult unul de la celălalt. Cu toate acestea fiind menționate, mă simt mai mult decât gata să pășesc în lumea crudă! Dar nu datorită dumneavoastră, în orice caz. Noroc că am avut eu grijă de mine.
Să nu mă chemați sau să asociați numele meu când o să fiu o personalitate de succes, vă rog, cu facultatea pe care am terminat-o, pentru că nu vă dau voie. Nu de la voi am învățat, alții au fost profesorii și modelele mele.
Încă e timp și pentru dumneavoastră să vă treziți sau să-i lăsați pe alții eventual să vă trezească. Știu că el, comunismul, a fost greu, dar trăim în alte timpuri acum și dacă nu vă adaptați, sistemul va primi pe bandă rulantă niște pui congelați la creier de la Agil.
Cam asta vroiam să vă spun tuturor. Sper să îmi dau licența cu bine.
Adio!”
(zâmbește ușor și se așează pe bancă) Sunt un pic tristă pentru că nimeni nu mă vrea, toată lumea își bate joc de mine și mi-e foarte greu să fiu singură, știi …
